„Trebuie să dărămăm zidurile!”, auzim din stânga și din dreapta strigându-se, mai ales în zilele de astăzi, în care percepem libertatea ca fiind atât de prețioasă și dorită. Nu există nicio autoritate morală din lume, (pornind de la Papa și până la Secretarul general de la ONU), care să nu se fi folosit, măcar și pentru o singură dată, de acest slogan. Cei care construiesc ziduri (ne putem gândi aici la cel pe care ungurii doreau să îl construiască pentru stoparea migranților sau la cel care separă SUA de Mexic), sunt prezentați ca niște înapoiați care vor să oprească istoria. În fond, Zidul Berlinului nu a fost doborât pentru o lume mai bună?
Aici e bine să facem niște deosebiri pentru că riscul confuziei este foarte mare. Există o mare diferență între Zidul de la Berlin și zidurile citate mai sus: Zidul de la Berlin a fost un zid care separa o comunitate (orașul Berlin) în două realități artificiale, ideologic marcate, de către care același popor, (german, situat și de-o parte, și de cealaltă) se simțea rănit.
Celelalte ziduri -ca și cele ungurești sau americane – au în schimb o funcție diferită. Ele deosebesc, nu împart, și nu au aceeași natură ca cea a Zidului de la Berlin, ci dimpotrivă se pot apropia de zidurile orașelor de dinaintea secolului al XIX-lea, când nașterea Statului-națiune le-a distrus definitiv. Zidurile orașului nu erau percepute ca o monstruozitate ca și în cazul celui de la Berlin: acesta crea izolare totală, acelea erau percepute ca o formă de păstrare, de protecție, în timpul nopții și în fața dușmanilor.
Astăzi, zidurile de apărare ne reamintesc de vechile ziduri ale orașelor, extinse la nivel național, pentru că protejează identitatea. Unele o fac în sens preeminent material, mai ales dacă sunt împotrivă migranților. În aceste cazuri, e adevărat că reprezintă o exagerare tipic modernă, ca și în cazul american. Dar, în alte cazuri, de pildă în cel întâlnit în Ungaria, reprezintă o apărare de tip identitar și spiritual, o rezistență în fața tendinței permanente de colonizare și convertire pe care o introduc în acel spațiu migranții musulmani. Această purtare este în conformitate cu morală creștină.
În toate aceste cazuri, principiul, chiar și atunci când este împins în extreme, este sănătos și corect, deoarece țintesc să apere o națiune, în toate sensurile care poate avea. Și nu are niciun sens a spune că un zid este mereu un semn de violență.
