În Anglia, Biserica Anglicană a hotărât să introducă, în lexicul teologic și liturgic, pronume neutru pentru Dumnezeu. Adică pentru a se referi la cuvântul englezesc „God”, se va folosi pronumele „It” în loc de „He”. Această decizie a fost motivată de voința de a elimina surse de discriminare de gen și în limbajul religios și bisericesc, și a fost făcut posibil de faptul că Dumnezeu în natura Sa cea mai înaltă, este absolut și fără determinări, de aceea nu L-am putea încadra în unul dintre cele două genuri.

Bineînțeles, noi nu putem ști dacă această hotărâre a fost luată din dorința de a urmări corectitudinea politică sau altceva, dar, desigur, aici este implicată o confuzie conceptuală: „absolutul” este așa de înalt, încât după această mentalitate ar deveni neutru. Dar această concluzie e falsă: a fi neutru înseamnă a fi lipsit de orice determinare, pe când „a fi absolut” înseamnă a cuprinde orice determinare, așa încât nu se mai poate individualiza niciună. Și aceasta este realitatea lui Dumnezeu, care este deasupra oricărei determinări.

Făcându-L pe Dumnezeu neutru, în schimb, El devine lipsit de orice determinare, și acesta este dovedit de faptul ca pronumele „It” în engleză este folosit mai mult pentru obiecte decât pentru persoane. În acest mod, Dumnezeu este obiectivat, și devine un lucru!

Această tendință este tipică din lumea protestantă care se amăgește că, îndepărtând pe Dumnezeu total de lucrurile pământești, Îl va face mai înalt, nedându-și seama că, în acest fel, Îl micșorează, Îl coboară.