Confuzie între “neutru” și “absolut”
În Anglia, Biserica Anglicană a hotărât să introducă, în lexicul teologic și liturgic, pronume neutru pentru Dumnezeu. Adică pentru a se referi la cuvântul englezesc „God”, se va folosi pronumele „It” în loc de „He”. Această decizie a fost motivată de voința de a elimina surse de discriminare de gen și în limbajul religios și bisericesc, și a fost făcut posibil de faptul că Dumnezeu în natura Sa cea mai înaltă, este absolut și fără determinări, de aceea nu L-am putea încadra în unul dintre cele două genuri.
Confuzie între “obiectiv” și “cert”
În cartea liturgistului catolic Robert Taft, „A partire dalla liturgia” (trad.: „Pornind din Liturghie”), autorul afirmă că Liturghia creștină, înainte de toate, trebuie să fie obiectivă, adică părțile sale trebuie să fie bine individualizate și recognoscibile, iar nu arbitrare, adică să nu fie interpretabile individual, ci să transmită singurul Adevăr.
Confuzie între ”mișcare” și ”nedeterminare”
„Viața este mișcare” este o definiție a vieții foarte răspândită în percepția comună, dar și de mare efect. Greu ar fi să afirmăm că e vorbă de o mare înșelare, căci, la prima vedere, ni se pare absolut acceptabilă, pentru că, într-adevăr, ceea ce este viu se mișcă (dar nu neapărat invers). Este în sintonie cu această poziție afirmația adusă de oamenii de știință mai integraliști: „în viața nu există niciun mister”. De ce? Fiind toate aspectele vieții referitoare la componentele moleculare ale organismelor, ADN-ul chiar, pot fi cunoscute de știință. În fond, dacă viața se reduce numai la mișcare, misterele – și împreună cu ele, chiar Dumnezeu- au dispărut.
Confuzie între ”separație” și ”deosebire”
„Trebuie să dărămăm zidurile!”, auzim din stânga și din dreapta strigându-se, mai ales în zilele de astăzi, în care percepem libertatea ca fiind atât de prețioasă și dorită. Nu există nicio autoritate morală din lume, (pornind de la Papa și până la Secretarul general de la ONU), care să nu se fi folosit, măcar și pentru o singură dată, de acest slogan. Cei care construiesc ziduri (ne putem gândi aici la cel pe care ungurii doreau să îl construiască pentru stoparea migranților sau la cel care separă SUA de Mexic), sunt prezentați ca niște înapoiați care vor să oprească istoria. În fond, Zidul Berlinului nu a fost doborât pentru o lume mai bună?
