Iubirea pentru creația lui Dumnezeu și Respectul pentru mediu
„Pentru a opri distrugerea naturii de către societatea contemporană, e necesar, în viziunea creștină, să se restabilească armonia cu natura și respectul pentru creație. Orice creatură are o valoare deosebită în sine, valoare care trebuie recunoscută, respectată și protejată. Dacă iubim într-adevăr mediul înconjurător și nu putem accepta o lume violată, trebuie să ne uităm la natură și la orice creatură a lui Dumnezeu cu ochi prietenoși, și nu cu o purtare agresivă și despotică.” Acest gând cel puțin ne sugerează sensibilitatea contemporană.
Dar este o distorsionare. În logica divină, a iubi natura și a o stăpâni, nu sunt în contradicție. Omul dovedește iubirea sa față de creație, ca un bun tată față de copii. A stăpâni natura nu înseamnă a fi un tiran, ci un administrator înțelept pe contul Domnului, care educă creația Lui evitând orice exces, pentru binele omului și pentru cel al naturii însăși. Plasarea omului pe același nivel cu natura, paradoxal, ar putea duce la o exploatare încă și mai aspră, pentru că lipsa de sacralitate poate duce la o lipsă de respect.
Colectarea selectivă și Economia circulară
„Colectare selectivă este un mod prin care se dorește reapropierea de economia circulară de odinioară, în care nimic nu era aruncat totul reutilizându-se. Astfel, impactul negativ asupra mediului era aproape inexistent. Așadar, putem spune că economia circulară este abordarea „mai spirituală” a economiei, colectarea selectivă reprezentând calea potrivită prin care un creștin poate respecta creația lui Dumnezeu” Acesta este ceea ce susțin cei care promovează colectare selectivă.
Este o greșeală: economia circulară de odinioară era foarte diferită de colectare selectivă. În economia circulară orice lucru se reutiliza, ceea ce nu se mai întâmplă cu colectare selectivă: lucrurile astăzi nu se mai reutilizează, ci se aruncă după cel mai curat spirit consumerist. Colectare selectivă nu a schimbat stilul nostru de viață, ci doar a făcut ca risipa noastra să fie mai eficientă din punct de vedere tehnic, împărțind deșeurile materiale în diferite categorii și pregătind-o, astfel, pentru o recuperare mai ușoară și mai rapidă.
Economia circulară din societățile tradiționale era altceva: era bazată pe un principiu spiritual, după care lucrurile se reutilizau. Acest principiu nu a fost adoptat numai din cauza sărăciei, ci și pentru că obiectele aveau valoare, erau tratate ca și cum ele ar avea un suflet, și nu avea sens să le arunce cineva decât atunci când nu se mai puteau folosi. Pe lângă această conștiință, violența față de creația lui Dumnezeu (exploatarea fără discernământ a teritoriilor, faunei, florei, etc.), nu putea fi concepută.
În concluzie, colectarea selectivă nu are nicio valoare spirituală. Ea nu trebuie percepută de către creștini ca o obligație moral-spirituală, ci doar îndeplinită fără „atașament”, atunci când legea o cere.
Veganismul spiritual și Morala animalistă
Alimentația vegană nu are ca singur scop adoptarea unui stil de hrănire benefic pentru un trai mai bun, ci ea dorește să stopeze cruzimea față de animale și să protejeze mediul în care trăim, minimizând exploatarea acestuia. De aceea, veganii susțin că veganismul este o formă de alimentație spirituală, întrucât este non-violentă, pașnică și potrivită pentru toți oamenii.
Pentru a înțelege cu adevărat despre ce este vorba, trebuie să separăm cele două aspecte pe care le cuprinde alimentația vegană: hrănirea vegană în sine, pe de-o parte, și de cealaltă parte, implicațiile animaliste și morale.
Există în veganism o conotație spirituală, dar, spre deosebire de cum ni s-ar părea la prima vedere, ea nu privește relația cu animalele sau cu mediul, ci tocmai modul diferit de a se hrăni. O formă de alimentație care exclude produsele din origine animală, constituie o curățire a organismului, din punct de vedere fizic, mental și spiritual, pentru că produsele animale păstrează în sine și caracteristicile animalului ucis (de exemplu: agresivitatea sau suferințele prin care a trecut acesta).
În schimb, iubirea de animalele nu are nicio conotație spirituală, ci numai una morală. Dar o morală care este sprijinită pe sentiment, și nu pe o solidă bază spirituală, poate deveni o ideologie, dacă setea de convertire devine scopul principal. Și deseori se întâmplă aceasta, mulți vegani afirmând că, în viitor, vrând-nevrând, omenirea va mânca numai vegetale. Cei care au o sensibilitate deosebită la suferința animalelor, sunt lipsiți de sensibilitatea la suferința oamenilor, a semenilor lor, când, dorind ca aceștia să renunțe la produse de origine animală, îi constrâng să facă acest pas, care pentru unii se dovedește a fi o povară, fizică sau psihologică.
