Răul pătrunde în credința noastră creștină mascat în bine: în acest fel nu mai este recunoscut și lucrează neîmpiedicat. Scopurile răului pot fi multe, dar în vremurile contemporane se pare că el urmărește strecurarea confuziei în sânul doctrinei, al spiritualității și al moralei. Omul a fost dintotdeauna corupt și interesele materiale au pătruns în toate timpurile și în Biserică, dar perspectiva spirituală a rămas mereu sănătoasă.

O mentalitate profană modernistă a pătruns în Bisericile creștine, mai ales în cele din Apus. Rezultatul? Multe teme din exterior par conform canonului, pe când, în realitate, ele aparțin unei logici materialiste departe de cea creștină. Așa s-a întâmplat, de pildă, în cazul iubirii de oameni a lui Hristos, pe care o confundă cu drepturile umane.

În fond, a pătrunde în Biserică și a o distruge din interior, a fost mereu o strategie a răului: să ne gândim numai la erezii. Dar, în acest caz, pericolul este mai mare, pentru că dogmele și doctrina astăzi sunt neatinse, schimbările propunându-și să atingă mai ales spiritul profund al creștinătății, pervertindu-l după valori profane și materialiste. În această situație, o atitudine de discernere poate aduce ordine și adevăr într-o creștinătate amenințată și slăbită.